Metodologie

Ce măsoară: Aceeași autoritate și același furnizor, mai multe achiziții directe într-un an, fiecare sub pragul legal, dar însumând peste prag.

De ce e un risc: Pragul legal e per achiziție (art. 7 alin. 5, Legea 98/2016), nu anual — dar legea interzice divizarea unei achiziții pentru a evita procedura (art. 11) și cere agregarea necesarului anual pe produse similare. Suma anuală către același partener, de câteva ori peste prag, e semnul tipic al divizării. Pragul s-a modificat în timp — 132.519 lei (2016 – iun. 2018), 135.060 lei (iun. 2018 – 2022, OUG 45/2018), 270.120 lei (din ian. 2023, Legea 208/2022) pentru produse/servicii; 441.730 / 450.200 / 900.400 lei pentru lucrări — și aplicăm pragul în vigoare la data fiecărei achiziții.

Limită: Nevoi recurente legitime (ex. consumabile lunare) pot arăta similar. Într-un an care traversează o schimbare de prag, suma se compară cu pragul cel mai mare din acel an (interpretarea prudentă). Semnal, nu dovadă.

Ce măsoară: Un singur furnizor primește o pondere disproporționată din cheltuiala pe achiziții directe a autorității (top-furnizor % și HHI).

De ce e un risc: Dependența de un furnizor unic reduce concurența și crește riscul de favorizare.

Limită: Piețe cu un singur furnizor real (monopol local) pot fi concentrate legitim.

Ce măsoară: Un furnizor obține cvasi-totalitatea veniturilor din achiziții directe de la o singură autoritate.

De ce e un risc: Un furnizor „captiv” unei autorități poate indica o relație preferențială.

Limită: Furnizori mici, locali, pot depinde firesc de un client principal.

Ce măsoară: Pondere neobișnuit de mare a cheltuielii pe achiziții directe concentrată în decembrie (peste 35%).

De ce e un risc: „Golirea bugetului” la final de an favorizează achiziții grăbite, slab justificate.

Limită: Sezonalitate reală (ex. deszăpezire) poate explica vârfuri de iarnă.

Ce măsoară: Achiziție finalizată la un interval foarte scurt după publicare (sub 10 minute).

De ce e un risc: Acceptarea aproape instantanee sugerează o înțelegere prealabilă, fără testarea reală a pieței.

Limită: Unele achiziții directe simple sunt legitim rapide. Se corelează cu alte semnale.

Ce măsoară: Valoarea de închidere este chiar sub pragul legal aplicabil (peste 90% din prag), pragul fiind cel în vigoare la data achiziției (132.519 / 135.060 / 270.120 lei pentru produse/servicii, după perioadă).

De ce e un risc: Valori imediat sub prag indică ajustare pentru a rămâne în achiziție directă.

Limită: O singură achiziție sub prag este normală; semnalul contează în agregat.

Ce măsoară: Contract de valoare atribuit prin „negociere fără publicare prealabilă” — o procedură excepțională, fără anunț public și fără concurență.

De ce e un risc: Procedura fără publicare este permisă doar în cazuri strict definite (urgență, exclusivitate). Folosirea ei pentru contracte mari ocolește concurența (Legea 98/2016 art. 104).

Limită: Unele cazuri sunt legitime (urgențe reale, furnizor unic tehnic). Semnalul contează prin valoare și frecvență.

Ce măsoară: Procedură care ar trebui să fie competitivă (licitație deschisă/restrânsă) finalizată cu o singură ofertă, la contract de valoare mare.

De ce e un risc: O licitație deschisă de valoare mare cu un singur ofertant sugerează cerințe croite pe măsura unui furnizor sau descurajarea concurenței.

Limită: Piețe de nișă pot avea firesc un singur ofertant. Ofertant unic ≠ ilegal; e semnal de concurență slabă.

Ce măsoară: Un singur furnizor câștigă o pondere disproporționată din valoarea contractelor atribuite de o autoritate (peste procese, nu doar achiziții directe).

De ce e un risc: Concentrarea contractelor pe un câștigător unic reduce concurența și crește riscul de favorizare sistematică.

Limită: Piețe cu un singur furnizor real pot fi concentrate legitim. Fereastra de date (2026) este scurtă.

Ce măsoară: Un furnizor activ la mai multe autorități obține totuși cvasi-totalitatea valorii contractelor de la una singură.

De ce e un risc: Un furnizor „captiv” unei autorități, deși prezent pe piață, poate indica o relație preferențială.

Limită: Specializare reală pe un client mare poate explica dependența. Fereastra de date (2026) este scurtă.

Ce măsoară: Furnizor cu cel mult 5 salariați (numărul mediu din bilanțul MF al aceluiași an) care încasează peste 2 mil. lei bani publici într-un singur an.

De ce e un risc: O firmă fără personal care rulează contracte publice mari poate fi paravan sau intermediar — munca reală o face altcineva.

Limită: Dealeri, importatori, SPV-uri și consultanța cu subcontractare pot fi legitime cu personal minim. Zilierii și subcontractorii nu apar în bilanț. Valorile atribuite pot include plafoane de acord-cadru, nu plăți efective.

Ce măsoară: Pe anii cu bilanț depus, valoarea contractată public reprezintă cel puțin 75% din întreaga cifră de afaceri a firmei (minim 1 mil. lei public).

De ce e un risc: O firmă care trăiește aproape exclusiv din achiziții publice depinde de relația cu statul, nu de piață.

Limită: Compară valori contractate (nu încasări) cu cifra de afaceri; contractele multianuale pot împinge raportul peste 1. Unele sectoare sunt firesc aproape exclusiv publice.

Ce măsoară: Două sau mai multe firme administrate de aceeași persoană (reprezentant legal ONRC, identificat prin nume + data și locul nașterii) încasează împreună bani publici de la aceeași autoritate.

De ce e un risc: Împărțirea afacerii pe firme-surori ascunde concentrarea reală: fiecare firmă pare mică, dar aceeași persoană controlează întregul flux.

Limită: Administratorii nu sunt neapărat asociații/proprietarii; instantaneu ONRC curent, nu de la momentul achizițiilor. Grupuri legitime de firme pot arăta similar.

Pentru fiecare furnizor cu cel puțin 0,1% din contractele autorității (sau 500 k lei): ponderea lui în cheltuiala autorității, ponderea autorității în tot ce a câștigat el pe SEAP și raportul dintre valoarea contractată în ultimii patru ani cu bilanț și cifra de afaceri din anii acoperiți de acele contracte. Un contract simplu acoperă anul semnării; un acord-cadru (tipul vine din anunțul de atribuire) acoperă până la 4 ani, valoarea lui fiind un plafon, nu bani încasați. Un raport peste 1 poate însemna plafon nefolosit, încasări viitoare sau lucrări făcute de altcineva; e un semnal, nu o dovadă.

Doar licitațiile cu cel puțin 3 contracte (loturi), grupate pe clasa CPV (4 cifre). Un consorțiu e un singur câștigător. Tiparele reținute trebuie să se repete: rotația (3+ câștigători care revin împreună în 2+ licitații), împărțirea în doi (2 câștigători care iau împreună toate loturile în 2+ licitații), măturarea (un câștigător ia toate loturile în 2+ licitații), consorțiul stabil (aceiași parteneri în 3+ licitații, indiferent de loturi; verificăm în ONRC dacă membrii au același administrator, identitate = nume + data nașterii). Tăria: puternic = 3+ repetiții, sau ofertant unic dovedit pe 2+ loturi, sau același administrator; mediu = 2 repetiții între 3+ firme sau o măturare; slab în rest. „Aceiași actori în altă parte” caută același set câștigând împreună (2+ membri în aceeași licitație) la alte autorități. Numărul de oferte e publicat de SICAP doar la licitațiile deschise; listele de ofertanți respinși nu există în date, deci orice rotație rămâne pistă.

Un furnizor apare când are cel puțin 3 achiziții directe din aceeași clasă CPV, într-o fereastră de 60 de zile, a căror sumă depășește plafonul legal pentru servicii și produse (135.060 lei până în 2022, 270.120 lei din 2023). Se reține fereastra cu cel mai mare raport față de plafon. Plafonul pentru lucrări e mai mare și nu e aplicat.